Arcasul fara arc

„Plăcerea lecturii acestui volum va veni din confruntarea cititorului cu simplitatea în forma ei cea mai rafinată. Cum se poate ca atât de puţine cuvinte să spună atât de mult? se va întreba cititorul. Nimic nu e mai greu decât să obţii epura lumii reducând vastitatea ei la dimensiunile unui bob de înţelepciune. Sfatul de viaţă oferit fără pedanterie, calmul și siguranţa cu care maestrul își conduce interlocutorul până la punctul iluminării, radiografierea subtilă a firii umane, tenacitatea cu care voinţa e cultivată până acolo unde spiritul ajunge să înfrângă legea naturii, estomparea raportului realitate–vis, care generează naraţiuni construite pe efectul mise en abîme, umorul rafinat, fabula sofisticată, povești ca Arcașul fără arc și Cocorul serii, pe care cine le citește nu le mai uită niciodată – toate aceste pagini minunate m-au făcut fericit la gândul că, traducându-le, pot să le pun și la îndemâna altora.“ — ŞTEFAN LIICEANU ȘTEFAN LIICEANU a trăit în Japonia aproape 20 de ani. Pe lângă studiile de limbă japoneză și de economie, a absolvit la University of Tokyo un master, cu specializare în budism și istorie culturală niponă. E în continuare îndrăgostit de Japonia, de literatura ei, de pictogramele kanji (cu care îi place să transcrie texte vechi), dar și de ceramica Kutani, pisicile Maneki, păpușile Kokeshi, chimonourile de mătase, așa că, din dorinţa de a aduce în România câte ceva din produsele uneia dintre cele mai rafinate civilizaţii, a iniţiat în cadrul Grupului Humanitas proiectul magazinelor Takumi  Fragment din carte: Demult , doi regi, stapaneau tinuturi invecinate, dar numai bine nu se aveau. De fapt, se dispretuiau adanc si fiecare ii dorea celuilat moartea. Cum era de asteptat, in cele din urma s-a ajuns la razboi si fiecare rege si-a adunat oastea, gata de lupta. Toata lumea stia ca urma sa aiba loc o batalie crancena si ca cele doua armate se vor inclesta cu sulite, sabii si pumnale. Intr-una din armate erau doi soldati care, neavand deloc spirit razboinic, se temeau foarte tare de ce urma sa se intample. Cum s-a apropiat armata vrajmasa de oastea celor doi , unul dintre ei a palit de spaima, si-a aruncat de indata armura si sulita si a fugit mancand pamantul. S-a oprit hat, la o suta de pasi mai in spate. Dupa putin timp celalalt soldat, a dat si el bir cu fugitii, neavand curajul sa-si masoare puterile cu dusmanii. Numai ca el s-a oprit dupa doar cincizeci de pasi. L-a privit pe primul si i-a spus: - Ce las esti!