Poezia Gabrielei Chitac nu seamana cu picturile sale, foarte izbutite, de altfel. Versurile au o concretete taioasa. Ele ies dintr-o lume onirica de obiecte care "imi pun capcane/ma urmaresc/ma impiedica" un "labirint al papusilor" plin de "jucarii stricate", amintind de manechinele melancolice ale lui Chirico dar si ale lui Bruno Schulz. Poezia "porneste la drum/orbecaind pe intuneric." Este "anxioasa, claustrofoba", dar este o cautare a luminii pe care finalmente o va gasi. Poeta imblanzeste o lume ostila prin "puterea sperantei". Avem in fata o carte originala, dominata de fantezie. - Horia Garbea
To offer a better browsing experience, the website uses technical, analytical, profiling and third party cookies. By continuing to browse the website, you accept the use of cookies. If you would like to know more or opt out of all or some cookies.