Cum suntem imbecilizati - John Taylor Gatto

Cea mai radicala critica a invatamantului public, in care John Taylor Gatto ajunge la concluzia ca scolarizarea obligatorie produce oameni care sa asculte si sa urmeze comenzi ca niste roboti industriali. Cateva fragmente din carte: Eu predau cum toate lucrurile nu sunt legate intre ele, o fragmentare fara margini, opusul coeziunii; ceea ce fac este mai aproape de haosul programelor de televiziune decat de un sistem al ordinii. Intr-o lume in care acasa este doar o fantoma, din cauza ca ambii parinti lucreaza, sau din cauza prea multor mutari, ori prea multor schimbari ale locului de munca, ori ambitiilor prea mari, sau fiindca altceva i-a facut pe toti sa cada intr-o confuzie mult prea mare ca sa mai fie capabili sa intretina relatia cu familia, eu vin si ii invat pe elevi cum sa accepte confuzia ca pe destinul lor. Aceasta este prima lectie pe care o predau. Scoala, asa cum a fost ea conceputa, este un sistem esential de sprijin pentru un model de inginerie sociala, care ii condamna pe cei mai multi oameni sa fie pietre auxiliare intr-o piramida care se ingusteaza in sus, avand punctul de control in varf. Scoala este un artificiu care face ca o astfel de ordine sociala de tip piramidal sa para inevitabila. Tipul de scoala obligatorie pe care il avem este o inventie a statului Massachussets din jurul anului 1850. A intampinat rezistenta - uneori armata - a aproximativ optzeci la suta din populatia Massachussetsului, cu un ultim avanpost in Barnstable, pe Cape Cod, unde nu si-au predat copiii pana in anii 1880, cand locul a fost ocupat de armata, iar copiii au trebuit sa marsaluiasca, sub paza, spre scoala. Scolile au fost concepute de Horace Mann, de Sears si Harper de la Universitatea din Chicago, de Thorndyke de la Colegiul pentru Profesori al Universitatii Columbia si de altii in asa fel incat sa fie instrumente pentru o conducere stiintifica a maselor. S-a intentionat ca scolile sa produca, prin aplicarea de sabloane, fiinte umane sablon, al caror comportament sa fie previzibil si controlabil. Conducatorii institutiilor au ajuns sa se considere mari parinti artificiali ai milioanelor de copii artificiali, prin care inteleg ai nostri, ai tuturor. Aceasta teorie ne considera pe toti ca fiind legati intr-un soi de relatie familiala abstracta, in care statul este adevarata mama si adevaratul tata; in consecinta, insista asupra loialitatii noastre absolute in primul rand fata de el. Invatamantul public ii distruge pe copii. Nu ne trebuie mai mult. Si, sub pretextul ca este unul si acelasi lucru cu educatia, ne-a furat banii din buzunar, exact dupa cum a prezis Socrate cu mii de ani in urma. Unul din cele mai sigure moduri de a recunoaste educatia adevarata este faptul ca nu costa prea mult, nu se bazeaza pe tot felul de jucarii ori gadgeturi scumpe. Experientele care ii dau nastere si constiinta de sine care o propulseaza sunt aproape gratis. E greu sa scoti un profit din educatie. Dar invatamantul este o cale extraordinara de a obtine bani in mod necinstit, care talhareste tot mai mult pe zi ce trece.