Fii Demn! - Dan Puric

Intr-o zi, genialul meu profesor de teatru, unicul Dem Radulescu, mi-a pus o intrebare surprinzatoare: -De ce citesc o carte, draga Dan Puric? -Ca sa deveniti cult, domnule profesor! i-am raspuns eu imediat. -Nu, draga Puric! Eu o citesc ca sa nu-ti dau un pumn in gura! Ti-l dau dupa ce o citesc! Si asa am aflat ca, de fapt, cultura nu mantuie. Cel mult, amana.  Specia nu are prieten, ci concurent! Iar specia culturala, oricat de rafinata ar fi, n-are nimic de a face cu spiritul crestin…   Constiinta martirica este este profund salvatoare. Ne salveaza de la inecul istoric. Ea este un paradox izbavitor ce anuleaza in chip firesc instinctul de conservare atunci cind este vorba de apararea chipului lui Dumnezeu.  Iese astfel in mod nebanuit din lantul cauzal al naturii, aducindu-ne o natura superioara. Contrazice flagrant ratiunea omeneasca, ascultind de o alta ratiune, de cea a lui Dumnezeu Dan Puric   Daca privesti Romania prin ochii lui Sancho Panza, un taran plin de vitalitate, cu simtul realitatii, vezi un ghetou neocomunist, fara perspectiva politica, fara viitor, traind o confuzie si o improvizatie totala. Un destin aproape tragic. Daca privesti prin ochii lui Don Quijote, vezi o tara cu o taina imensa, capabila sa daruiasca si celorlalti. Depinde prin ce ochi o privesti. El s-a indragostit de Dulcineea nu din vazute, ci din auzite. Eu, la fel, m-am indragostit de Romania, nu din vazute, pentru ca iti vine sa te sinucizi daca iesi acum pe strada, ci din ce-am citit si din ce mi-au povestit altii despre ea. De ce a scris Gheorghe Bratianu ca poporul roman e un miracol? De ce nu a spus ca e un gunoi, cum fac cei de acum, care l-au decapitat si pe Eminescu? Scormonesc vulgaritatea in operele lui ca sa-l desacralizeze, sa-l biologizeze pe scriitorul despre care Cioran spunea ca si Buddha ar fi gelos pe biografia lui.   Poate ca acesti oameni frumosi suntem noi si am uitat. Suntem reeducati astfel incat sa ne blestemam conditia de romani, sa purtam cu umilinta aceasta haina pe care Dumnezeu a dat-o fiecarui neam prin care este un popor aparte.  Omul frumos se afla printre noi, el doar trebuie sesizat, recunoscut. Numai ca nu mai avem aceasta capacitate de a recunoaste frumosul din noi. Intalnirea este o marturisire despre felul cum poti sa fii surprins intr-un imperiu al uratului de ghiocelul frumosului.    Structurata in sase capitole, cartea lui Dan Puric, scrisa la persoana intai, este confesiunea unui om care se bucura de fiecare rasarit de soare si care, cu sensibilitate dar si cu luciditate, redescopera, pentru sine dar si pentru noi, reperele necesare oricarui roman: mama, pamantul si martirii neamului. Cu o scriitura simpla dublata de umor si ironie, autorul cartii “Fii demn!” reconstruieste prin prisma unui demers personal o lume ce se cauta pe sine dar care, in esenta ei, nu si-a pierdut simtul valorii si credinta. Decupajele de viata, poeziile, portretele, intamplarile relatate simplu, dar viu, povestile si eseurile pregatitoare fac lectura, aparent, usoara.  Dar, abia dupa ce inchizi cartea, ii intelegi mesajul fascinant. Demnitatea nu se invata intr-o lectie ci se deprinde din prima pana in ultima clipa a vietii.   Dan Puric s-a născut la 12 februarie 1959, la Buzău. După ce a absolvit, în 1985, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, la clasa prof.univ.dr. Dem Rădulescu, a jucat trei ani pe scena Teatrului Mihai Eminescu , din Botoşani. Din 1988 este actor la Teatrul Naţional I.L.Caragiale din Bucureşti şi societar de onoare, din 2001. A străbătut lumea cu spectacole pe care le-a regizat şi a fost răsplătit cu numeroase premii, atât în străinătate, cât şi în România: Premiul Golden Arena , la Festivalul Internaţional de film de la Pola Iugoslavia, pentru rolul principal din Broken Youth ; Premiul special la cel de-al doilea Festival al Pantomimei de la St.Croix – Elveţia; Premiul pe 1996 la Chicago Artists International Program; Premiul Constantin Tănase , la Festivalul Umorului pentru rolul principal din Omul care a văzut moartea . Decorat cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler – pentru servicii excepţionale în cultură, în anul 2000. CUPRINS: Capitolul 1. Amintiri (sau de ce sunt eu asa cum sunt) 1.Mama 2.Mamaica 3.Amintiri 4.„Dincolo de aparente” 5.Acum 6.Moartea vanatorului 7.Gastele Capitolul 2. Mici povestiri ajutatoare pentru regasirea de sine 1.Barba (eseu despre libertate – sau cum era sa ma pierd pe mine de mine insumi) 2.Bibliotecara (o simpla adresa in Romania sau cum era sa ma pierd in propria-mi tara) 3.Turismul salvator (sau unica solutie de a iesi din criza) 4.Simtul valorii 5.Vrabiuta 6.Pana de curent 7.Puiul (despre iesirea in lume a sufletului romanesc) Capitolul 3. Despre roua demnitatii noastre – martirii 1.Adevarul pacatosului 2.Setea 3.Sfantul din inima 4.Monahul 5.Cainele din Montargis 6.Stupul Capitolul 4. Alte povesti si eseuri pregatitoare pentru a ne reobisnui cu actul marturisirii crestine 1.Frica cea buna 2.Curajul marturisirii 3.Mica frantuzoaica 4.Solutia romaneasca pentru dialog la nivel inalt 5.Ganditorul 6.Domnul profesor 7.Despre anatomia inimii triste la romani (sau infarctul sufletesc) 8.Privirea salbaticilor – privirea ambasadorilor 9.Nesansa Romaniei 10.Memoria pomenire 11.Razboiul continuu 12.Instinctul jertfelnic si sufletul frumos 13.Un suflet frumos 14.Un film incomplet 15.Apropierea de martiri Capitolul 5. Mierla alba 1.Niste martiri 2.Luceafarul martir 3.Inviere Capitolul 6. Romania sufleteasca 1.Romania sufleteasca 2.Vis