Ghidul plantelor medicinale si aromatice de la A la Z

Necesitatea editarii unui nou ghid al plantelor medicinale si aromatice s-a nascut din numeroasele solicitari pe care le-am primit din partea celor care cunosc ultimele editii ale lucrarilor noastre din domeniul fitoterapiei. Sunt cel putin patru argumente care stau la baza acestor solicitari: E vorba, in primul rand, de dificultatea identificarii plantelor medicinale si aromatice din natura de catre publicul larg al zilelor noastre. Daca in urma cu multi ani populatia rurala, in special cea din zonele colinare si montane, cunostea numeroase plante, astazi putini oameni (si indeosebi dintre cei tineri) mai stiu sa deosebeasca un Musetel bun de unul fara proprietati terapeutice sau un Vasc bun de unul toxic. Cercetand lucrarile mai vechi de etnobotanica, am gasit cel putin 5.000 de denumiri populare pentru cele 3.600 specii care cresc in spatiul nostru geografic. Fara sa mai vorbim de fitoterapeutii din Antichitate, cercetatorii — botanisti si sistematicieni — din secolele al XVII-lea - al XIX-lea au ramas surprinsi de cunostintele botanice ale populatiei rurale si mai ales de diferentierile pe care le facea aceasta intre specii foarte apropiate din punct de vedere botanic. In al doilea rand, specialistii din alte domenii decat Botanica farmaceutica si Farmacognozie cunosc un numar foarte restrsns de plante, desi vin in contact cu natura in plimbarile lor de sfarsit de saptamana, in vacante sau concedii. Toti acestia si-au exprimat dorinta de-a avea la indemana un indreptar practic, cat mai simplu, de recunoastere a plantelor medicinale si aromatice. In al treilea rand, multi medici, farmacisti, biologi si agronomi ne-au solicitat date sigure, verificate, cu privire la compozitia chimica, actiunea farmacologica, aplicatiile terapeutice si eventualele contraindicatii ale unor extracte din plante; sunt aspecte pe care le-am introdus in toate micromonografiile consacrate plantelor. In fine, pentru a ajuta la evitarea confuziilor de multe ori cu consecinte nefaste, Ghidul isi propune si scopul de a diferentia intre plantele utile sanatatii si plantele nocive. Deoarece criteriile de clasificare si identificare a plantelor dupa caracterele morfologice sau taxonomice sunt prea complicate pentru publicul larg, caruia i se adreseaza in fond Ghidul, am adoptat un set de criterii mai simple de recunoastere: dupa habitus, dupa culoarea florilor, dupa miros (in cazul plantelor aromatice), dupa marime (arbori, arbusti, plante ierboase). Am avut, de asemenea, in vedere mediul de viata in care cresc plantele: stancarii, pajisti alpine, pasuni si fanete umede, paduri, taieturi de padure, pajisti uscate, coaste abrupte, locuri nisipoase batatorite, lunci, zavoaie, locuri mlastinoase etc. Din considerente practice, prezentsm si informaţiile cu privire la recomandarile terapeutice, la modul de preparare in „farmacia casei“ si la modul de administrare a preparatelor. Am dorit ca prin acest Ghid sa dau si o replica unui fenomen de o extrema nocivitate care a proliferat in ultimii ani. In aceasta perioada s-au inmultit asa-zisii „tamaduitori” care, fara a avea nici macar cunostinţe elementare in domeniul fitoterapiei, prescriu preparate din plante, fabrica „medicamente miraculoase” si uneori semneaza si carti! In realitate, ei nu fac decat sa compromita acest important domeniu al stiintelor medicale care este fitoterapia si sa aduca prejudicii grave sanatatii oamenilor. Este suficient sa mentionez ca acesti impostori recomanda, in uzul intern, pentru „vindecarea” cancerului, sclerozei in placi, psoriazisului etc. plante cu actiune carcinogena, genotoxica, hepatotoxica, fototoxica etc., cum sunt Tataneasa, Spanzul, Marul lupului, florile de Podbal etc. Tin sa subliniez ca fitoterapia moderna se bazeaza pe studii complexe fitochimice, farmacologice si toxicologice, pe studii clinice, pe indicatii si contraindicatii etc., tocmai pentru a proteja bolnavul fata de o medicatie inadecvata. Din pacate, multe publicatii de duzina, reviste „naturiste”, saptamanale si canale TV fac reclama acestor impostori, inducandu-i in eroare pe cei interesati si golind buzunarele familiilor suferinzilor, cu un singur scop: realizarea unor castiguri cat mai mari pe seama oamenilor disperati. Or, in toate tarile civilizate ale lumii, acesti impostori si promotorii lor sunt aspru sanctionati... In cadrul Ghidului am folosit terminologia utilizata in literatura stiintifica internationala si nationala. Pentru denumirea plantelor in latina si romana, am adoptat nomenclatura Academiei Romane. Totdeauna genul speciei se scrie cu majuscula, iar specia cu litera mica. De exemplu, se scrie Asperula odorata si nu Asperula Odorata. Tot potrivit Academiei Romane, denumirile plantelor sunt considerate nume proprii si in consecinta se scriu cu majuscula. Exemplu: Coada soricelului (planta), nu coada soricelului (animal), cum apare in unele publicatii cu pretentii stiintifice sau chiar in multe cursuri la nivelul catedrelor universitare. In ceea ce priveste denumirile plantelor in limba romana, maghiara si germana, le-am selectat pe cele mai raspandite, deoarece pentru aceeasi planta, in functie de zona geografica, am intalnit 10 sau chiar 20 de denumiri diferite. Pentru a nu se crea confuzii, singura denumire oficiala pe tot globul este cea stiintifica, cea latina. Cu aceste precizari, sper ca acest nou Ghid sa-si atinga scopul si sa le fie tuturor de folos. Orice sugestii venite din partea cititorilor sunt binevenite si voi tine cont de ele in redactarea editiei viitoare. Celor interesati de alte amanunte cu privire la plantele medicinale si aromatice si la darurile lor vindecatoare le recomand cartile aparute la Editura Dharana: „Pledoarie pentru viata sanatoasa“, „Plante si miresme biblice”, „Himalaya de la Ayurveda la medicina moderna” si „Fitoterapie traditionala si moderna”.