Insula copacilor disparuti

Traducere din limba engleza si note de Ada Tanasa Doi adolescenti ciprioti, un grec si o turcoaica, se intalnesc intr-o taverna de pe insula care le este camin amandurora. E singurul loc unde Kostas si Defne se pot vedea in taina, ascunsi sub grinzile innegrite de care atarna funii de usturoi, ardei iuti sau caprifoi catarator si sub smochinul care creste printr-o gaura din acoperis. Acesta este martor la intalnirile lor fericite si la despartirile lor tacute. Smochinul e acolo si cand izbucneste razboiul, cand capitala e prefacuta in moloz si scrum, cand adolescentii sunt despartiti brutal de evenimente. Douazeci de ani mai tarziu, Kostas se intoarce – un tanar botanist care cerceteaza speciile locale, cautand-o, de fapt, pe Defne. Cei doi iubiti revin la taverna sa taie un butas din smochin si il strecoara in valiza, ducandu-l cu ei la Londra. Multi ani mai tarziu, smochinul din gradina e singurul care o leaga pe fiica lor, Ada, de caminul acela pe care nu l-a vizitat niciodata, in incercarile ei de a face lumina in toti anii de secrete si tacere si de a-si gasi propriul loc in lume. Romanul Insula copacilor disparuti a fost nominalizat la Costa Award, RSL Ondaatje Prize si Women’s Prize for Fiction. „Un roman minunat, sfasietor, care are in centru secretele intunecate ale razboaielor civile si dezastrele extremismului: Cipru, iubiti nascuti sub o stea fara noroc, oameni dragi ucisi, copii traumatizati.” (Margaret Atwood) „Elif Shafak a scris o poveste de dragoste plina de sensibilitate ce transcende culturi, generatii si, cu totul remarcabil, specii. O carte profund marcanta despre rudele noastre arboriforme, care trebuie apreciata si savurata.” (Naomi Klein) „Insula copacilor disparuti ne invata ca distrugerea nu poate fi tamaduita decat prin iubire.” (Bernhard Schlink) „Elif Shafak este o voce unica si puternica in literatura universala.” (Ian McEwan)