Luminile si umbrele sufletului

,,Cartea aceasta nu vrea sa fie altceva decat o calauza catre adevarul despre noi insine, pe un drum la fel de greu de deslusit ca acela din Calauza lui Tarkovski. Dar nu de negasit. Omul este o fiinta complicata si ambigua, dar nu indescifrabila. Destul de chinuita si de vulnerabila, dar nu damnata. Iar sufletul sau este in stare sa compenseze urateniile si josniciile naturii sale cu neverosimile biruinte si elevatii... Atentia noastra este prea mult chemata in afara, catre zarva inversunata a vietii. Prea multi cauta, tot timpul, sa ne vanda ceva: o idee sau doar o marfa, un idol sau, prea adesea, o iluzie. Cum sa-ti mai gasesti reperele in noianul acesta de informatii si de ispite care par a spune totul despre noi si a ne da toate solutiile, cand de fapt nu izbutim sa aflam despre noi insine ceea ce ar face ca relatia noastra cu lumea sa devina, daca nu mai usoara, cel putin mai limpede? Asemenea informatii vrea sa dea, pe scurt, dar in adanc, cartea aceasta prin eseurile morale pe care le contine.'' - Petru Cretia Fragment: 'In ierarhia valorilor care fac posibila convietuirea umana, dreptatea, ca realitate si ca notiune, este fundamentala. Libertatea insasi nu se poate institui intr-o lume rara dreptate, adica fara un principiu coercitiv in raport cu disfunctiile si cu excesele libertatii, care aduc daune corpului social si indivizilor care il compun. Iar egalitatea, cand este sa aiba un sens, este egalitatea in fata legii. Dar, ca principiu coercitiv, ca o constrangere egalitara impusa ansamblului social, dreptatea are un statut singular: ea este consimtita si chiar reclamata de oameni ca sa poata trai impreuna in buna randuiala, este un antidot impotriva a tot ce inseamna act arbitrar, impus prin forta, este tocmai ingradirea arbitrarului prin arbitraj legiferat si institutionalizat. Istoria civilizatiei incepe cu aparitia in comunitatile umane a legii, fie ea datina sau legiferare scrisa, si a instantelor care s-o aplice si s-o impuna. Primii carmuitori erau investiti cu functia judiciara. Din indepartatul trecut mai strabate pana la noi amintirea Codului lui Hammurabi, rege al Babilonului din al XVIII-lea veac de dinaintea erei noastre; gravat pe o coloana de bazalt, il mai putem vedea si azi la Luvru. In memoria omenirii, Solomon, fiul lui David, a ramas nu doar pentru ca a inaltat Templul din Ierusalim, astazi spulberat, ci mai ales pentru felul in care stia sa imparta dreptatea. Printre cei mai ilustri oameni ai lumii grecesti se numara Licurg, legislatorul Spartei, si Solon, care a dat legi Atenei intr-un ceas de cumpana al vremii, iar temeiul oricarui drept in istoria legislatiei europene a fost dreptul roman, incununat in secolul al VI-lea d.Cr. de marele corpus de legi al lui Iustinian.'