Nevoia imperioasa de a scrie | Ana Blandiana, Peter Motzan, Gheorghe Stanomir, Mircea Popa

Am scris candva ca Hans Bergel este cel mai important scriitor al specificului transilvan, al Transilvaniei ca pamant al mai multor etnii, culturi si traditii, privite dintr-o perspectiva comuna, profund umana si integratoare. Iar, in acest context, personajul aproape mitologic al ciobanului dansand cu lanturi la picioare (in romanul „Dans in lanturi”) este nu numai cea mai puternica imagine artistica a impotrivirii la comunism, ci si un tulburator omagiu adus poporului roman. Dincolo de aceasta circumscriere teritoriala, insa, Hans Bergel este pentru mine in mod simbolic scriitorul est-european care a trait, dupa eliberarea din temnitele comuniste si emigrare, descoperirea lumii libere ca pe o drama in plus. [...] Hans Bergel a fost intotdeauna o judecata limpede, o privire severa si o inima plina de un entuziasm in stare sa invaluie lumea prin care a trecut si cu suferinta careia s-a simtit solidar. Ii urez marelui scriitor si prietenului – o prietenie de care am fost intotdeauna mandra – inca multi ani plini de sanatate, de pagini scrise si de puterea de a ramane neschimbat.(Ana Blandiana, in „Tribuna” 429, 16-31 iulie 2020)