O sageata arzind. Istorii de familie si alte amintiri - Horia Garbea

Finitudinea existentei, dar si a memorieisint lucruri de care oricine se cuvine sa fieconstient. De aici ideea de a publica paginileacestea acum. Am considerat mereu ca am odatorie fata de cei care au trecut prin lume, i-amcunoscut si le pastrez amintirea. Ca si fata de ceicare, nascindu-se mai tirziu, nu i-au intilnit pe ceia si ar merita sa-i cunoasca prin evocarilemele. Sageata care arde este desigur axa timpului pe care ne miscam ca flacara de-a lungulunui fitil infinit. - Horia Garbea O anecdota care circula in familia noastra iicaracterizeaza pe generalii Garbea si Manoil. Ambii erau profesori la Scoala de Razboi, prinanii 1924-1930. Desi avea renumele unui omblind si bonom, in familie, la serviciu, EugenManoil era foarte exigent, mai ales ca profesor.Se spune ca un student al colonelului - pe atunci- Manoil, care era poreclit in familie Mos Mitica,exasperat de rigoarea profesorului, isi ceruse siobtinuse transferul la grupa paralela. Noii colegi, aflindu-i povestea, au murit de ris: la grupaparalela indrumatorul era colonelul Titus Garbea,care era de trei ori mai "rau” decit cumnatul sau.Se pare ca tinarul ofiter a renuntat de tot lacariera armelor.