Pachet Regina Maria. Set 10 carti

Pachetul contine urmatoarele carti: Povestea vietii mele, 4 volume În Anul Centenarului Încoronării, editura Librex oferă publicului român o carte de excepție despre o personalitate unică: autobiografia Reginei Maria a României. Ediția de față, aniversară, respectă întocmai varianta originală a jurnalului, ”Povestea vieții mele” fiind grupat de către Regina Maria în patru părți. Născută în 1875, în Eastwell Park, Marea Britanie, nepoată a Reginei Victoria și a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, Missy sau preafrumoasa făptură dumnezeiască Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha a fost mare Prințesă a Marii Britanii și Irlandei, Principesă de Coroană și Regină a României. În cele 4 volume, Maria povestește cele mai intime gânduri și trăiri, începând din copilărie, continuând cu episodul perioadei din Malta, unde tatăl său era detașat, apoi viața la Coburg, impresiile despre Carmen Sylva, nunta, căsnicia și imaginea capitalei României și a unei  societăți străine pe care o descoperă. Ultimul volum din „Povestea vieții mele”, jurnalul Reginei Maria, se concentrează pe perioada dintre 1906 și până la trecerea în neființă a Regelui Carol, atunci când Maria și Ferdinand au devenit regi. ”Țara pe care o iubesc” este un roman sfâșietor, dar totodată plin de frumusețe și emoție, scris în timpul răboiului de către Regină, în încercarea de a alina durerea și de a le da soldaților deznădăjduiți motive în plus să lupte. Cartea a apărut progresiv, fiind initial tipărită capitol cu capitol, o dată la două săptămâni, în cel mai citit ziar, ce ajungea în toate tranșeele și în cătunele cele mai îndepărtate din România. Ulterior, textele au apărut într-un mic volum, ce devenise pentru fiecare suferind de pe front un dar prețios la care se întorcea ori de câte ori avea nevoie de speranță și putere. Nicolae Iorga a fost cel care a încurajat-o pe Regină să scrie această carte și tot el a tradus textele din engleză pentru ca ele să ajungă la oameni. Așa a apărut „Țara pe care o iubesc”, o carte scrisă din pasiune și datoria față de țară, ce a atins inimile oamenilor și va continua să o facă mult timp de acum înainte, o carte în care o regină de neam străin a reușit să portretizeze într-un mod remarcabil frumusețile României, din vârfurile munților și pădurile dese până la malul mării Negre, de la palatul și mânăstirea Cotroceni, la ruinele așezărilor străvechi. Regina începe cartea într-un mod cât se poate de dramatic, dar și emoționant, oferindu-le celor de pe front sprijin moral, încurajându-i să lupte. „Cum să mă fac auzită, cum pot pătrunde în inimile voastre; cum să vă vorbesc şi despre ce anume? Pana mea şovăie – este prea mult de spus, durerea e prea mare –, spaima stăruie deasupra capetelor noastre ca un nour, dar cineva trebuie să-şi facă glasul auzit, cineva trebuie să găsească curajul să sfarme această tăcere infernală ce ne striveşte, făcându-ne să ne simţim deja morţi, uitaţi, excluşi din rândul celor vii. Odată cu sosirea primăverii, un dor uriaş, aproape de nestăpânit, îmi năpădeşte sufletul. Precum un prizonier ce cată printre gratiile ferestrei de la temniţă după un colţ de cer, aşa încerc şi eu să-mi amintesc locurile părăsite atât de neaşteptat şi de dramatic. Astfel, m-am gândit că, în aceste vremuri de încercări, măcar pana mea ar putea să-i călău zeas că iarăşi pe unii dintre noi către căminele de care ne e dor.” Ulterior, Regina începe să descrie în stilul său impresionant, în fiecare capitol, câte un ținut, văzut prin propriii ochi. Ținuturile la care face referire sunt cele pe care România le-a pierdut, la momentele respective în timpul războiului. „Am văzut odată plaja din Mangalia la apus. Eram cu fața spre mare, lumea parcă șoptea în liniștea înserării, dar marea mi se năpustea spre picioare, în veșnica, nestăpânita ei neliniște. În spatele meu, soarele se cufunda în zare, ultimele lui raze luminând valurile ce se spărgeau lovindu-se de ţărm cu o strălucire de miracol. Talazurile erau întunecate, dar fiecare era încununat cu o creastă de spumă auriu-portocalie, sub sărutul soarelui de asfinţit.” Maria, Regina României: ”Nu există nimic din România pe care să nu-l fi iubit. Mai profund decât majoritatea celor născuți aici, m-am simțit una cu întinsele ei câmpii, cu nesfârșitele sale drumuri, cu apusurile, cu răsăriturile ei acoperite de rouă, cu pădurile întunecate și cu lanurile aurii de grâu. Am iubit până și mărăcinii deșirați care-și împrăștie prin bolovănișuri frumusețea inutilă a ramurilor lor spinoase. Am ajuns, în timpul rătăcirilor mele, în locuri atât de singuratice încât îmi păreau la capătul lumii și acolo mă opream contemplând ultima strălucire a soarelui, înainte ca acesta să se scufunde în odihnă. Mi-au plăcut culorile strălucitoare ale cerului; melancolia stranie a nopții care se așternea; aburul parfumat de rouă ce se înălța din pământ, vălul de colb ce plutea peste lume...Am iubit România întru totul, am iubit-o profund... am iubit-o mult! O poveste de la Muntele Athos „Eu sunt credincioasa din fire, cred in bine, in Dumnezeu, in dreptate, in dragoste si in mila.” – Regina Maria O poveste de la Muntele Athos, intr-o traducere exceptionala a lui Nicolae Iorga, vorbeste despre credinta in Dumnezeu si despre puterea rugaciunii, intr-o poveste plina de emotie, dezvaluind, in acelasi timp, o particica a minunatelor manastiri de la Muntele Athos. Despre viata la manastirile unde femeilor le este interzis accesul si legenda Fecioarei Maria care a coborat din Ceruri pe Muntele Sfant pentru a orandui lucrurile, Regina Maria scrie cu maiestrie, reusind sa emotioneze profund. Regina Maria a Romaniei, dincolo de personalitatea ei fascinanta, a fost cunoscuta si pentru maiestria cu care scria, lasand lumii intregi opere traduse in numeroase limbi. De la memorii, povesti si basme, scrierile sale au captivat cititorii prin felul in care reusea atat sa zugraveasca locuri si personalitati, cat si sa surprinda cu o acuratete exceptionala evenimentele in mijlocul carora s-a aflat. Virginia Woolf spunea despre Regina Maria: „S-a nascut cu pana de scris in mana. Cuvintele sunt vocatia ei.” Povesti, Volumul I + Povesti, Volumul II In Povestea vietii mele, regina aminteste cu drag cum, in copilarie, inventa povesti pentru fratii si surorile sale: „Aveam o imaginatie bogata. Eu eram cea care le spunea povesti minunate fratilor si surorilor mele; plasmuirile imi impanzeau sufletul si in toate cele intrezaream mai mult decat vezi cu ochiul liber. [...] Intr-o zi mi-a spus fetita mea Elisabeta - mama, ar trebui sa scrii toate astea, ar fi pacat sa lasi sa se stearga tablouri atat de frumoase, ar trebui sa le pastrezi. Esti nascuta sa scrii basme”. Amprenta scriiturii Reginei Maria se simte in fiecare poveste, debordand de detalii captivante si pastrand, in acelasi timp, intensitatea emotiilor transmise. Autorul care a inspirat-o pe regina atunci cand a venit vorba de cartile de basme si povesti a fost nimeni altul decat Hans Christian Andersen: „Andersen a ramas idealul meu pentru totdeauna, iar in prezent, cand imi incerc si eu pana la povesti, ma straduiesc mereu sa scriu a la manière d’Andersen, care isi cunostea arta mai bine ca oricine si putea smulge zambete si lacrimi si inimilor impietrite.” Hans Christian Andersen, autorul danez renumit pentru basmele sale clasice, a avut o influenta semnificativa asupra Reginei Maria in ceea ce priveste scrierea povestilor si basmelor. Andersen a fost idealul ei literar si a inspirat-o sa-si dezvolte propria abilitate de a spune povesti captivante. Regina Maria rememora cu drag, in Povestea vietii mele, momentele din copilarie cand isi incanta fratii si surorile cu povestile sale inventate. Avea o imaginatie bogata, iar abilitatea de a vedea dincolo de aspectele evidente si de a transmite emotii intense se regaseste in fiecare poveste scrisa de aceasta. Fiica ei, Elisabeta, a incurajat-o sa-si puna povestile pe hartie si sa le pastreze pentru generatiile viitoare.  Regina a reusit sa imite stilul si abilitatile lui Andersen in propriile sale povesti, dorind sa ofere cititorilor sai aceeasi captivanta si emotionanta experienta pe care o gasea in basmele acestuia. “Regina Maria”, de Cristian Mosneanu Iubirea mea pentru această ţară, pe care am făcut-o a mea prin lacrimi şi suspine, a ajuns pentru mine ca o religie. Mă simt legată de ea prin lanţuri de oţel, legată prin inimă, prin creier şi prin sânge. Simt că fiecare din cei şase copii ce i-am dat, e unul din inelele acestui lanţ pe care numai moartea şi dezastrul ȋl pot sfărâma . - REGINA MARIA „Nici o figură publică din România nu a fost mai patriotă decît această Regină de neam străin. - The New York Times “În nebunia anilor ’20, regina Maria a fost, pentru scurtă vreme, cea mai populară femeie din ţară .“ - Smith, Gene, The American Heritage, Vol. 45, No. 6, October 1994 “S-a spus despre ea că a format o întreagă generaţie – toţi bărbaţii au fost îndrăgostiţi de ea, toţi artiştii inspiraţi de ea, toate femeile au dorit să-i semene.” - Lesley Blanch despre regina Maria “Există un singur bărbat în România şi acela este Regina.” - Contele Charles De Saint-Aulaire Ȋn istoria cunoscută a poporului nostru nu cred că a existat un conducător mai iubit decât Regina Maria. Devenind  Regină, ȋn anul 1916 ea a fost cea care a l-a influenţat decisiv pe regele Ferdinand să intrăm ȋn război de partea Antantei. Acest lucru a făcut ca după terminarea războiului, datorită faptului că România a făcut parte din tabăra câştigătoare, teritoriul României să se întregească. Transilvania, Banatul, Crișana, Maramureşul şi Sătmarul au intrat în componenţa Regatului Român. În timpul Primului Război Mondial, va activa ca soră medicală pe front. Activitatea ei nu va fi una de faţadă, regina dând dovadă de un curaj nebun, aflându-se ȋn primele rânduri în tranșee şi va avea grijă de soldaţi. Activitatea ei de soră nu se va rezuma doar la soldaţi, ci și la orfani şi alte persoane nevoiaşe. Acest efort este recunoscut ca fiind un mare act de bravură al reginei chiar şi de către cei mai ȋnverșunați rivali ai ei. După terminarea războiului, în timpul Conferinţei de Pace de la Paris, Marile Puteri aliate nu au vrut să recunoască unirea teritoriilor româneşti cu Vechiul Regat. Delegaţia română trimisă la Paris nu a avut sorţi de izbândă ȋn a-i convinge pe cei care conduceau conferinţa să recunoască oficial Unirea. Atunci, regina Maria merge într-o vizită neoficială la Paris și se întâlneşte cu principalii lideri politici străini care se aflau acolo reuşind să încline balanţa în favoarea României. - Cristian Mosneanu Regina Maria - Nicolae Iorga O carte de exceptie despre o personalitate de exceptie: Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg si Gotha sau, pe scurt, Regina Maria a Romaniei. Autorul, Nicolae Iorga, istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar si academician roman a fost un apropiat al Casei Regale si membru al Comisiei Incoronarii celor doi regi: Ferdinand si Maria. In volumul de fata, Nicolae Iorga face apel la multe citate extrase chiar din scrierile reginei, cu ajutorul marturisirilor acesteia reusind sa contureze un portret cat mai fidel al iubitei regine. „Romanii mei, voi care in sfarsit v-ati unit, voi care, dupa veacuri de asteptare, ati indeplinit idealul vostru sfant, fiti mari in ceasul bucuriei dupa cum ati fost mari in ceasul incercarilor. Viitorul este al tau, poporul meu, al tau, daca vei fi destul de tare ca sa-l stapanesti, al tau, daca vei fi vrednic si nu vei lasa sa treaca clipa cea mare.” – Maria, Regina Romaniei