Penelopiada

Miturile sunt povesti universale, in afara timpului, care ne reflecta si ne contureaza vietile – ele ne exploreaza dorintele, spaimele, dorurile si ne ofera naratiuni ce ne readuc in minte semnificatia umanului. Seria Miturilor aduna cativa dintre cei mai buni scriitori ai lumii, fiecare povestind cate un mit intr-o maniera contemporana memorabila. Seria de autori ii include pe: Margaret Atwood, Karen Armstrong, A. S. Byatt, David Grossman si Jeanette Winterson. AUTOARE PREMIATA CU BOOKER PRIZE Fascinanta scriitoare Margaret Atwood reface dintr-o noua perspectiva povestea Penelopei, sotia cea fidela a lui Odiseu, devenita imaginea-simbol a rabdarii maritale. Cea care reuseste sa tina in frau nu doar Itaca, in absenta conducatorului sau, ci si sutele de pretendenti care ii stau la poarta, vrand s-o convinga sa puna capat asteptarii eroului plecat in Razboiul Troian si pierdut pe mare. Aceasta splendida repovestire contemporana se face din perspectiva Penelopei si a celor douasprezece slujnice ale ei, adaugand sensuri si straturi noi legendei homerice, pe langa posibile raspunsuri misterelor pe care Odiseea le lasa nerezolvate: de ce sunt spanzurate cele douasprezece fete, la intoarcerea lui Odiseu? Si ce punea la cale, de fapt, „fidela si rabdatoarea“ Penelopa? RECOMANDARI „Fabulos... ireverentios si inventiv.“ The New York Times „Atwood ia partea Penelopei cu o verva extraordinara.“ The Guardian „Cu accente usor comice sau de-a dreptul intunecate, deconstructia ingenioasa facuta de Atwood povestii antice pune textul vechi de milenii intr-o lumina cu totul noua, extrem de incitanta.“ The Washington Times Fragment din carte: Casatoria mea a fost aranjata. Pe vremea aceea, asa se proceda: unde erau nunti, erau si aranjamente. Si nu ma refer la lucruri cum ar fi rochia, florile , banchetele si muzica, desi le aveam si noi. Toata lumea se bucura de ele, chiar si acum. Aranjamentele despre care vorbesc eu erau mai perfide. Dupa vechile reguli, numai oamenii importanti se bucurau de casatorie, pentru ca numai acestia aveau mosteniri. Restul nu era decat acuplare de toate felurile - violuri sau seductii, amoruri si aventuri de-o noapte cu zei care se dadeau drept pastori sau cu pastori ce se dadeau drept zei. Rar, se mai baga si cate o zeita, ratacind de  colo pana colo, in chip de muritoare, precum o regina facand pe laptareasa, numai ca, drept recompensa , barbatul pe care punea ochii avea viata scurta si, adesea, o moarte violenta. Vesnicia nu prea facea casabuna cu muritorii: erau ca focul si tarana , dintre care numai focul iesea totdeauna invingator. Zeii nu sovaiau niciodata sa dea lucrurile peste cap. De fapt, chiar le placea. Se cutremurau de ras cand vedeau un muritor sau o muritoare cu ochii arzandu-i in orbite din cauza unei supradoze de amor divin. Zeii aveau ceva infantil in ei, la modul obscen. Acum pot sa spun asta, pentru ca nu mai am trup, asemenea suferinte nu ma pot atinge, iar zeii, oricum, nu stau sa asculte ce spun eu. Din cate imi dau seama , s-au dus la culcare. In lumea dumneavoastra, nu mai primiti vizite din partea zeilor, asa cum se intampla mai demult, decat daca sunteti sub influenta drogurilor.