Poem de iubire De n-ai fi fost, poemul iubirii, Ascuns mi-ar fi. E legea firii, Sa-nveti ca neimpliniri vin ca niste munti in cale Pe care trebuie sa-i urci, spre desavarsirea vietii tale. Iubirea s-o lasi ca vocea ratiunii sa fie, De acord cu a inimii solie. Sa nu te pierzi in tristeti, tarzii regrete, Viata sa celebrezi, sa sorbi din ea cu sete. Sa lasi sa-ti creasca cerul in suflet, Din lumina stelelor sa te adapi. Cu un cantec Sa intampini fiecare zi, sa iubesti Apoi lumina din sori sa raspandesti. Viata cu nimic nu ti-e datoare, Dator esti tu s-o ingrijesti, poemul iubirii, ca pe o floare S-o uzi la radacina, s-o aperi de tristeti. Ca indiferenta poate ucide si a trandafirilor frumuseti.
To offer a better browsing experience, the website uses technical, analytical, profiling and third party cookies. By continuing to browse the website, you accept the use of cookies. If you would like to know more or opt out of all or some cookies.