Taramul verii

Moartea e doar inceputul. Crima e irelevanta. „Se citeste ca John le Carré, daca acesta ar fi consumat LSD inainte sa scrie Cartita.“ NPR In 1938, moartea nu mai e capatul vietii. Dimpotriva, este o continuare in alta dimensiune, pentru ca oamenii au descoperit viata de apoi. Imperiul Britanic s-a extins pana la Taramul Verii, o metropola pentru cei recent decedati. Dar Britania nu e singura care vrea puterea in viata asta – si in urmatoarea. Spionii sovietici sunt si ei acolo, cu tehnologia potrivita pentru a construi un nou zeu. Agenta Rachel White nimereste in miijlocul unui complot si trebuie sa faca imposibilul: sa prinda un om care e deja mort. „Conspiratii si intrigi tipice romanelor cu spioni, dar cu un fundal extrem de ingenios.“ Chicago Tribune „Ca tot ce era permanent in Taramul Verii, casa fusese cladita din suflete. Fiecare dintre caramizile ei era o piatra luz, miezul adamantin care ramanea după Destramarea completa a unui suflet, cand gandul si memoria nu mai existau. Cu milenii in urma, Vechii Morti – denumirea escatologilor pentru cei din civilizatia pierduta care precedase epoca moderna – le adunasera si le utilizasera pentru a crea Orasul Verii. Iar apoi stravechii constructori disparusera. Dupa ce inventarea ectofonului deschisese explorarea vietii de apoi, la inceputul secolului, sosisera mortii Angliei. Eterhitectii remodelasera orasul, inclusiv casa lui Peter, care devenise o resedinta victoriana potrivita unui gentleman. Insa caramizile pastrasera si alte memorii si, daca nu le aratai cine era stapanul, se cam risipeau.“