Undeva la Palilula | Silviu Purcarete

Romania, anii ‘60. Serafim, un tanar doctor, primeste repartitie pe termen scurt la spitalul din Palilula, un orasel pierdut undeva pe harta tarii, urmare a decesului precedentului medic pediatru, nea Pantelica.Palilula, un autentic “Macondo” oltenesc, e un loc unde derizoriul coexista cu lucruri fermecatoare; in spital, bolnavii sunt perfect sanatosi, iar una dintre distractiile lor preferate este sa asiste la disectiile de la morga. Restul populatiei e imbecila si fermecatoare, izolata pentru eternitate in betie, petreceri si orgii.Schimbarile de regimuri politice, mortile, incendiile si inundatiile, nici una dintre aceste modificari majore, zguduitoare, ale lumii exterioare nu ii perturba pe locuitorii Palilulei. Alternativ agitati si puturosi, fericiti si melancolici, sunt mereu acolo, impreuna, in centrul lumii, pe terasa cu oleandri, la spital si la hotelul Boema.Manifestatiile dedicate "luptei pentru pace", impuse peste tot in Romania de noul conducator al partidului, au loc la Palilula in acelasi spirit al delasarii si betiei specific orasului; primeaza aceeasi bascalie pur romaneasca care nu poate fi controlata de nici un sistem politic.Serafim se adapteaza treptat lumii din oras si ajunge, intr-un final, fara voia sa, sa-i apartina. Spre final, viata in Palilula incepe sa isi piarda reperele, si personajele se topesc, dispar, mor, isi incheie, fiecare in felul sau, existenta stranie, oarecum fantastica.Realitatea nici nu mai conteaza cata vreme e povestita. Mai mult, realitatea nici nu exista decat daca e povestita..