Versuri de pe front | Stefan I. Sorescu

”Poezia lui Stefan I. Sorescu este expresia unei trairi sincere. Simtirea sa nu este umbrita de canoanele liricii culte, deseori voit estetizate. Ea se mentine in sfera unui univers rustic, in care peisajul, victima si el a razboiului distrugator, cu brate apocaliptice, se uneste inca o data cu cel ce il iubeste, il canta si il apara.Originalitatea? Ea exista! Este una de adancime, nu de suprafata. Sub fiecare invelis, cutat la nivelul unei tehnici poetice, il intalnim mereu pe poet: sincer, situat permanent in planul fixarii esentelor, fara pregatirea si timpul necesar stilizarii. Frumosul in constiinta sa artistica refuza daltuirile moderne, uneori atat de neprielnice. In cadrul structurilor sale narative intalnim o inedita succesiune a tablourilor, reliefate prin imagini vizuale, auditive si motorii. Daca le-am privi din unghiul esteticii moderne, culte, ceea ce nu-i corect, i-am reprosa poetului o prea mare doza de sinceritate! Dar ar fi o injustitie in spatiul delimitarii valorilor! Poetul si-a scris poemele cu arma in mana, in pauze scurte, in momente de refacere, alteori, dupa incheierea marilor evenimente, cand emotiile erau inca vii. Pe de alta parte, lirismul este nuantat, este propriu fiecarei structuri.” (George Sorescu)